Arta Construirii Automobilelor

Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Acasă

Construcţii

Mărci

Personaliţăti

Poze

Bibliografie

Părţile principale ale oricărui automobil

Motor

Şasiu

Caroserie

Electric

Motorul cu ardere internă

Primele încercări de construire a unor astfel de motoare au fost sortite esecului, deoarece combustibilii fluizi necesari arderii încă nu apăruseră. Un exemplu ar fi dispozitivul cu cilindru si piston realizat de Christian Huygens si asistentul său, Denis Papin, care poate fi considerat o primă formă a motorului cu ardere internă.
În 1807, elvesianul François Isaac de Rivaz realizeaza un motor cu ardere internă care utiliză un amestec de hidrogen şi oxigen si aprinderea se efectua prin scânteie electrica, iar în 1826, englezul Samuel Brown realizează un vehicul similar pe care îl testeaza pe un deal de lânga Londra. Belgianul Étienne Lenoir testeaza în 1860 automobilul sau, ce consuma hidrogen, deplasându-se cu acesta de la Paris la Joinville-le-Pont, parcurgând 9 km în aproape 3 ore. Ulterior acesta aduce si unele inovasii, cum ar fi carburatorul modificat care permitea si utilizarea petrolului lampant drept combustibil. Americanul George Brayton îmbunataseste acest carburator în 1872 si astfel realizeaza prima masina care sa funcsioneze cu petrol lampant.
În 1862, Alphonse Beau de Rochas introduce ciclul în patru timpi, marind raportul de compresie si implicit randamentul acestui motor. Din nefericire, din motive financiare, acest proiect nu este transpus în practica.
În 1872, Nikolaus Otto aplica inovasia lui Rochas si astfel obsine ceea ce ulterior va fi denumit motorul Otto. Tot în acelasi an, Nikolaus Otto, Eugen Langen si Gottlieb Daimler pun bazele firmei Gastmotoren Fabrik Deutz AG. Patru ani mai târziu, Gottlieb Daimler pune la punct acest nou tip de motor, pe care, în 1889, René Panhard si Émile Levassor îl fixeaza pe o caroserie si astfel obsin un vehicul de calatori cu patru locuri.
În 1877, inventatorul german Siegfried Marcus realizează un vehicul dotat cu un motor în patru timpi, invensie trecută neobservata la acea epoca.
Édouard Delamare-Deboutteville, împreună cu asistentul său, realizeaza un vehicul care avea sa îi poarte numele si care a fost patentat si probat în 1884. Acesta utiliza drept combustibil benzina, motiv pentru care carburatorului i s-au adus anumite modificari.
În jurul anului 1870, inventatorul austriac Siegfried Marcus realizeaza primul vehicul propulsat cu benzină.
În 1883, acesta patenteaza un sistem de aprindere cu magnetou. O altă inovasie a acestuia o constituie carburatorul cu perii rotative. Vehiculul Panhard & Levassor, model 1899, unde forma caroseriei aminteste de cea a trasurilor
În 1891, prin Paris încep sa circule automobilele fabricate de Panhard si Levassor, echipate cu motor de tip Benz. Sunt vândute primele masini fara cai marca Peugeot sub licensa Panhard & Levassor

Motorul cu ardere internă

Este motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei potenţiale) aplicate pistonului în mişcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în miscare de rotaţie uniformă, obsinută de obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacţia chimică de ardere. Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obţine prin arderea combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier lichefiat, dar se pot folosi si combustibili gazoşi, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obsine din aerul atmosferic. Combustibilul în amestec cu aerul se numeşte amestec carburant. Arderea poate fi iniţiata prin punerea în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de caldură sau se poate produce aproape instantaneu în toata masa amestecului caz în care se numeşte detonaţie şi are un caracter exploziv. Prin arderea carburanţilor rezulta diferite produse de ardere cu o temperatură de aproximativ 2000 °C. Majoritatea acestor produse se prezintă sub forma gazoasă. Pentru o ardere completă se asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă oxidarea integrală a elementelor sale componente.

Clasificarea motoarelor cu ardere interna

Dupa natura combustibilului

motoare la care se întrebuinţeaza drept combustibil benzina, au carburator sau pompa de injecţie.
motoare la care se întrebuinţeaza drept combustibil motorina , cu pompa de injectie.
motoare cu gaz la care se întrebuinţeaza drept combustibil un combustibil gazos, de obicei gaz natural sau un amestec de combustibil.

Numărul de curse simple efectuate de piston într-un ciclu ( sau numărul de timpi)

Dupa spaţiul producerii amestecului carburant

Motoare cu formarea în exteriorul cilindrului a amestecului carburant. Este cazul motoarelor cu carburator, injecţie de benzina în conducta de aspiraţie si al motoarelor cu gaze cu instalaţie de formare externa a amestecului aer-combustibil.
Motoare cu formarea în cilindru a amestecului carburant. Din aceasta categorie fac parte motoarele cu injecţie de combustibil cum sunt motoarele Diesel sau si unele motoare cu aprindere prin scânteie si motoarele cu gaze la care combustibilul gazos este introdus în cilindru printr-o supapa aparte în timpul aspiraţiei.

Dupa felul aprinderii amestecului carburant

motor cu aprindere prin scanteie .
Termenul de motor cu aprindere prin scânteie se refera de obicei la motoarele cu ardere interna, în special motoarele pe benzina, La motorul cu aprindere prin scânteie initierea procesului de ardere a amestecului aer-combustibil se face în interiorul camerei de ardere cu o scânteie de la o bujie. Termenul contrasteaza cu motoarele diesel cu aprindere prin compresie, unde caldura generata de compresie este suficienta pentru a initia procesul de ardere.

motor cu aprindere prin compresie .
Comprimarea unui gaz conduce la cre?terea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri si este comprimat de catre piston pâna la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre sfârsitul cursei de comprimare motorina este pulverizata în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încalzit prin comprimare pâna la o temperatura de circa 700-900 'C.Arderea combustibilului duce la cre?terea temperaturii si presiunii, care actioneaza pistonul. În continuare, ca la motoarele obisnuite, biela transmite forta pistonului catre arborele cotit, transformând miscarea liniara în miscare de rotatie. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru marirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mari cantitatea de aer introdusa în cilindri. Folosirea unui racitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri creste densitatea aerului si conduce la un randament mai bun.

Dupa asezarea cilindrilor sunt:

motoare cu cilindrii în linie.
motoare cu cilindrii în V.
motoare cu cilindrii în W.
motoare cu cilindrii si pistoanele opuse, boxer.
motoare înclinate, la care cilindrii au axele situate în acelasi plan, însa înclinat fa?a de planul vertical.
motoare cu cilindrii asezati în stea, utilizate cu precadere unde este nevoie de un raport putere/greutate mare, de exemplu în aviatie si în marina militara (vedete).
motoare cu cilindrii în "delta"